100 Puzzles about the Nature and the Numbers

The box contains 50 cards with 100 games about the nature and the numbers. Your children will have fun but also learn how to count, add, subtract and compare in an easy and enjoyable way. The ink of the marker can easily be erased from the cards and they can be reused.

100 Puzzles about the World and the Alphabet

The box contains 100 games about the world around us, the professions, the school, the clock, the nature and many others. The children will learn the alphabet in an easy and interesting way. The ink of the marker can easily be erased from the cards and they can be reused.

Jocuri hazlii

Începând de-acum copiii noştri se pot juca cu un nou set de cărţi de joc din seria “Jocuri hazlii”.  Setul conţine 52 de cărţi de joc colorate diferit pe care sunt reprezentate diverse animale. În interiorul pachetului există instrucţiuni de joc pentru întreaga familie: copii,  mai mari sau mai mici şi părinţi.

7 metode pentru a deveni un cititor mai bun (pentru copii între 3 şi 5 ani)

 

Citeşte aceste sugestii simple care te vor ajuta să uşurezi accesul copilului tău la cărţi

1. Citiţi împreună în fiecare zi
Găseşte un interval de timp în fiecare zi în care copilul tău este dispus să stea cuminte. De exemplu, înaintea somnului de prânz sau după baie. Dacă micuţul îşi pierde interesul, opreşte-te şi încearcă mai târziu. Scopul este să reuşeşti să aloci cititului împreună câte 20 de minute, zilnic (fără oprire sau în mici reprize).

2. Pune întrebări
Pune copilului acele întrebări despre povestea pe care o citiţi ale căror răspunsuri reies din imagini. Roagă-l să arate diferenţele dintre formele literelor. Aceasta îl va pregăti să le identifice mai târziu, când va începe să citească singur.

3. Fii alături
Fă în aşa fel încât copilul să simtă că, într-adevăr, cărţile sunt pentru el. Lasă-l să le aleagă el atât din librărie cât şi din raft. Roagă-l să ţină cartea sau să întoarcă paginile de fiecare dată când citiţi împreună.

4. Arată cuvintele
Foloseşte-ţi degetul pentru a urmări textul pe măsură ce îl citeşti. Opreşte-te la câte un cuvânt pe care copilul îl cunoaşte şi roagă-l să îl rostească.

5. Citeşte de 101 ori
Citirea cărţii preferate a copilului din nou şi din nou îl va ajuta pe copil să recunoască mai uşor civintele care se repetă. De asemenea, îl va face să se familiarizeze cu structura unei poveşti.

6. „Citiţi“ imaginile
Înainte de a fi în stare să citească litere şi cuvinte, încurajează-ţi copilul să „citească“ o poveste urmărind imaginile. Caută cărţi cu ilustraţii bogat colorate şi strălucitoare, care să urmărească firul poveştii pas cu pas.

7. Citiţi din memorie
Se întâmplă ca micuţul să înveţe pe dinafară câte o poveste. Iată un bun pretext pentru a-l ruga să urmărească textul cu degetul în timp ce îl recită. Aceasta îl va ajuta să asocieze cuvântul rostit cu imaginea lui scrisă.

Beneficiile plictiselii: pentru o joacă liberă, fără constrângeri

Părinţii care doresc să le dezvolte copiilor cunoştinţele, adaptabilitatea socială şi creativitatea trebuie să îi lase pe aceştia să experimenteze sentimentul de plictiseală. Acesta este sfatul specialiştilor în dezvoltarea infantilă care şi-ar dori ca micuţii să petreacă mai mult timp jucându-se fără un plan de joacă prestabilit şi mai puţin timp implicându-se în activităţi organizate (sau conectaţi la ecranul televizorului).

Cu toate acestea, ocaziile pentru instalarea „plictiselii creative“ sunt rare în zilele noastre. Părinţii nu suportă expresia „Mă plictisesc!“ şi îşi lasă copiii să frecventeze sălile de jocuri video, să privească filme de groază şi să bântuie prin mall-uri: orice activitate care să îi ţină ocupaţi pare bună.

Acest tip de distracţie îi face pe copii să îşi dorească să experimenteze stimuli în succesiuni şi mai rapide şi conţinând şi mai multă violenţă. Din fragedă pruncie ei sunt bombardaţi cu zgomote, stimuli agresivi şi cu recompense imediate – prin intermediul telefoanelor mobile de jucărie cu luminiţe şi muzică, al sistemelor DVD hi-tech auto – şi altele asemenea.

Ce s-a întâmplat cu răgazurile de linişte? Copiii de astăzi par programaţi să nu aibă parte de aşa ceva. Atunci când un părinte apasă pe butonul unei jucării electronice ca să îşi distreze copilul, acesta se bucură instantaneu, dar nu învaţă nimic despre capacitatea de a-şi rezolva singur plictisul.

Dacă este lăsat singur, copilul va trece de la plâns la explorarea propriilor mâini şi picioare. În scurtă vreme îşi va da singur seama cum se poate distra, învăţând în acelaşi timp o lecţie importantă şi anume că are capacitatea de a rezolva singur o problemă.

Experţii în dinamica infantilă se întreabă dacă nu cumva declanşarea deficitului de atenţie la copii, (precum şi a altor dizabilităţi comportamentale şi cognitive) nu este de fapt cauzată de faptul că aceştia dispun de abilităţi analitice şi teleologice inadecvate.

Plictiseala creativă
Plictiseala poate avea avantaje şi dezavantaje. În cazul din urmă, duce la irascibilitate şi la toane. În primul caz, însă, poate cataliza o benefică înclinaţie spre creativitate!

Prozatorul american F. Scott Fitzgerald spunea că plictiseala poate fi o cale către dezvoltarea creativităţii: „Plictisul nu este un scop, ci mai degrabă o fază timpurie a vieţii şi a artei. Trebuie să treci prin plictiseală ca printr-un filtru înainte ca produsul final să poată apărea“.

Mulţi inventatori vă vor spune că unele dintre cele mai strălucite idei le-au venit în timp ce se lăsau pradă plictiselii. Cercetătorii şi pedagogii sunt de părere că micuţii învaţă cel mai bine observând şi experimentând relaţia cauză-efect.

Oferindu-i copilului dumneavoastră o întrerupere a activităţilor pre-planificate şi a contactului cu „bonele electronice“ – îl puteţi condamna la plictiseală, cel puţin la început.

Experţii, însă, sunt de părere că atunci când nu sunt lăsaţi să facă altceva, copiii vor găsi singuri metode prin care să se distreze, chiar dacă este vorba de o simplă visare cu ochii deschişi. În cele din urmă, chiar despre aşa ceva este vorba: a-i lăsa pe copii să îşi folosească propria creativitate pentru a-şi umple timpul! Astfel, abilităţile lor mentale, emoţionale şi sociale vor avea parte de un antrenament substanţial.

Unde greşesc părinţii
„Părinţii se îngrijorează de plictiseala copiilor şi de aceea le programează viaţa, pentru a-i ţine în permanenţă ocupaţi“, spune Alvin Rosenfeld, psihiatru infantil şi coautor (împreună cu Nicole Wise) a lucrării „Copilul supraprogramat: Cum să evităm capcana excesului de grijă părintească“. „Orele goale îi învaţă pe copii cum să îşi administreze propria fericire“.
Întrebarea care se pune cel mai des este: ce are de făcut un părinte? Copiii au nevoie în dezvoltarea lor de adulţi care să înţeleagă relaţia dintre plictiseală şi creativitate şi care să fie apţi să pregătească mediul în care micuţii să-şi manifeste spiritul creativ şi în care să se joace. Foarte des suntem tentaţi să nu lăsăm copiilor noştri niciun pic de timp neocupat deoarece nu suntem siguri că ştim cum să ne descurcăm cu ei odată plictiseala instalată.
Părinţii pot optimiza beneficiile jocului nestructurat asigurându-se că locul de joacă nu este periculos şi înlăturând toate jucăriile electronice. De asemenea, ei pot pune la dispoziţia copilului materialele necesare (culori, plastilină etc.) şi chiar să ofere câteva sugestii, dacă acest lucru este necesar. Atât!
Copiii care se plictisesc într-un sens constructiv vor fi tentaţi să citească o carte, să coloreze şi… să creeze. Sau să vină acasă transpiraţi, după o partidă de fotbal cu copiii vecinilor. Cu toate acestea, copiii AU nevoie de îndrumarea părinţilor sau a altor adulţi dacă plictiseala lor trebuie să devină constructivă şi să ducă la manifestarea creativităţii.
Sharna Olfman, profesor asociat de psihologie la Point Park College avetrizează că, la început, copiii nu se vor plictisi stând cuminţi. Părinţii trebuie să se aştepte ca fraţii să înceapă să se hârjonească şi să devină irascibili.
„Ar fi mai uşor să le dai voie să se distreze cu un joc video“, explică Olfman. „Dar este cu mult mai bine să îţi laşi copiii să se plictisească pentru că, după o vreme, în chip aproape miraculos, ei vor găsi singuri ceva de făcut“.

Cum să administrăm plictiseala creativă
Beneficiile jocului nestructurat sunt considerabile iar părinţii ar face bine să provoace astfel de momente în mod regulat. Iată câteva sfaturi pentru început:

Limitaţi timpul de stat la televizor şi calculator

Aceasta este cea mai importantă recomandare, făcută de cei mai mulţi dintre experţi. Este probabil şi cel mai dificil lucru de pus în practică, de vreme ce atât copiii cât şi părinţii folosesc televizorul şi computerul pentru a se destinde.

Alegeţi cu grijă jucăriile

Favorizarea jocului nestructurat nu necesită investiţii majore în jucării noi. Sunt suficiente câteva rechizite, cărţi şi obiecte adunate din natură – toate acestea vă vor ţine copilul ocupat pentru destulă vreme. Pe cât posibil, trimiteţi-vă copilul să se joace afară. Aceasta îl va face să alerge mai mult, ceea ce îi va uşura şi somnul şi îi va menţine starea de sănătate.

Petreceţi timp privindu-vă copilul cum se joacă

Dacă vă priviţi copilul în timp ce se joacă, acesta se va simţi preţuit şi în siguranţă. Nu este necesar să vă alăturaţi, deşi aceasta este de asemenea o opţiune – cu condiţia să nu acaparaţi jocul copilului. Lăsaţi copilul să ia deciziile, controlaţi doar curgerea jocului şi împărţiţi rolurile.

Importanţa vizualizării

Imaginaţia este o armă importantă în lupta împortriva plictiselii. Încurajaţi-vă copiii să creeze imagini care să îi stimuleze. Rugaţi-i să vizualizeze mai întâi ce doresc să devină şi unde vor să ajungă şi veţi vedea cum nu după mult timp sentimentul plictiselii va începe să se retragă.

Secretul este să găsiţi un echilibru între îndrumarea părintească şi plictiseala copilului. Prea mult plictis este periculos iar prea multă supraveghere poate distruge plictiseala constructivă şi creativitatea pe care aceasta se presupune că o poate provoca.

Am observat de multe ori cum copiii sunt motivaţi de plictiseală, pentru că aceasta îi forţează să se bazeze pe propriile lor resurse, să îşi dezvolte imaginaţia şi să găsească noi posibilităţi de petrecere a timpului. Cineva a spus la un moment dat: „dacă necesitatea este mama inventivităţii, atunci plictiseala trebuie să fie tatăl…“.

 

de Varsha Morani

© Varsha Morani este psiholog clinician, profesor Reiki atestat şi trainer corporatist. De-a lungul vremii a colaborat cu diverse institute pedagogice, precum şi cu diferite centre de consiliere. Poate fi contactată la adresa varshamorani@gmail.com

 

Măsuri de siguranţă pentru copii

 

• Îmi cunosc numele şi prenumele, cunosc numele părinţilor mei, adresa la care locuim şi numărul nostru de telefon.

• Ştiu când şi cum să folosesc numărul de telefon de urgenţă 112 şi că acest număr poate fi format gratuit de la orice telefon public.

• Nu îmi scriu niciodată numele pe haine, podoabe, şepci sau pe alte obiecte personale, în locuri vizibile.

• Le povestesc părinţilor despre lucrurile care mi se întâmplă şi care mă sperie, mă fac să mă simt stânjenit sau care mă întristează.

• Ştiu să fac diferenţa dintre un secret inofensiv şi unul periculos. Un secret inofensiv este amuzant, cum ar fi organizarea unei petreceri-surpriză. Un secret periculos nu trebui păstrat, iar a-l destăinui părinţilor nu mă transformă într-un pârâcios.

Necunoscuţii: Ştiu că un străin este o persoană pe care nu o cunosc prea bine. Chiar şi oamenii pe care îi recunosc – precum poştaşul sau vânzătorul de la chioşcul de ziare – sunt persoane necunoscute. Ştiu  că un necunoscut poate să arate bine sau să îmi cunoascå numele. Niciodată nu spun unor astfel de persoane cum mă cheamă sau unde locuiesc.

Reţeaua de prieteni: Folosesc „reţeaua de prieteni“ şi evit să mă plimb sau să mă joc singur afară sau în locuri publice.

Plimbările: atunci când sunt pe stradă, întotdeauna mă aflu pe trotuarul din partea stângă, pentru a vedea dacă o maşină opreşte lângă mine. Nu scurtez niciodată drumul prin locuri pustii, maidane sau parcări.

Strig NU!, Fug şi Povestesc: Şiu că ţipătul şi fuga sunt mai sigure decât încercarea de a mă ascunde undeva. Dacă mă abordează un necunoscut, ţip NU!, fug către un loc în care ştiu că se află adulţi pe care îi cunosc şi le povestesc ce mi s-a întâmplat.

Distanţa minimă: ştiu să păstrez o distanţă minimă (cam trei lungimi de braţ) de necunoscuţi şi de mâinile necunoscuţilor, chiar dacă aceştia par oameni de treabă. Ştiu să fug în direcţia opusă celei înspre care se îndreaptă maşina persoanei necunoscute.

Riposta: este bine să ţipi şi să ripostezi: orice metodă care îl poate determina pe necunoscut să îţi dea drumul este bună. Ţipătul este elementul esenţial. Pot striga „NU!“, „AJUTOR!“ sau „ARDE!“, pentru a atrage atenţia celor din jur.

Siguranţa la domiciliu: răspund la sonerie întrebând mai întâi „Cine este?“. Nu spun niciodatå că sunt singur acasă şi nu deschid niciodată uşa de la intrare atunci când chiar sunt singur, cu excepţia cazului în care părinţii mi-au spus din timp că trebuie să vină cineva şi că trebuie să îi deschid uşa. Atunci când sunt singur, întotdeauna vorbesc prin uşa închisă şi spun: „Părinţii mei sunt ocupaţi acum. O să le spun că aţi trecut pe aici“. Dacă persoana respectivă nu pleacă, ştiu că trebuie să sun la 112.

Siguranţa la telefon: Nu spun niciodată că sunt singur acasă dacă sună o persoană necunoscută. Las robotul să înregistreze mesajul sau spun „Mama şi tata nu pot răspunde acum. Pot să preiau eu mesajul?“ Dacă se aud zgomote ciudate sau persoana spune lucruri nepotrivite, închid imediat telefonul.

Siguranţa pe Internet: Nu destăinui niciodată numele meu de familie, adresa la care locuiesc sau numărul meu de telefon unei persoane întâlnite pe Internet. De asemenea, nu este bine să mă întâlnesc cu persoane cunoscute pe Internet, fără consimţământul şi supravegherea părinţilor.

http://www.childquest.org/Safety%20tips%20for%20KIDS.html

Despre educaţia copiilor

“Copiii invaţă din felul în care trăiesc

Atunci când  copiii sunt crescuţi cu critici, ei învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să se bată.

Când copiii trăiesc în teamă, ei învaţă să fie temători.

Dacă copiii trăiesc în milă, ei învaţă să se autocompătimească.

Dacă copiii trăiesc în ridicol, ei învaţă să fie sfioşi.

Dacă copiii trăiesc în gelozie, ei învaţă  ce e invidia.

Dacă copiii trăiesc în ruşine, ei învaţă să se simtă vinovaţi.

Dacă copiii trăiesc în toleranţă, ei învaţă să fie răbdători.

Dacă copiii trăiesc în încurajare, ei învaţă să fie încrezători.

Dacă copiii trăiesc în apreciere, ei învaţă să aprecieze.

Dacă copiii trăiesc în aprobare, ei învaţă să se placă pe ei însuşi.

Dacă copii trăiesc în acceptare, ei învaţă să  găsească dragostea in lume.

Dacă copii trăiesc în recunoaştere, ei învaţă să aibă un ţel.

Dacă copii trăiesc în generozitate, ei învaţă să fie generoşi.

Dacă copiii trăiesc în cinste şi dreptate, ei învaţă ce însemnă adevărul şi justiţia.

Dacă copii trăiesc în siguranţă, ei învaţă să capete încredere în sine şi cei din jurul lor.

Dacă copiii trăiesc în prietenie, ei învaţă că lumea este un loc frumos în care poţi trăi.

Dacă copiii trăiesc cu seninătate, ei învaţă să aibă mintea împăcată.”

În ce trăiesc copiii dumneavoastră?

Dorothy L.Nolte, Supă de pui pentru suflet

Jocuri hazlii cu meserii

snim3

Deja în librării, un nou produs: “Jocuri hazlii cu meserii”. Setul acesta conţine 52 de cărţi de joc care reprezintă diferite meserii şi corespund întrebărilor cine sunt acele persoane, ce fac, care sunt rezultatele muncii lor. Produsul este adecvat pentru copii de 2-3 ani, însă oferă idei de joacă distractivă şi pentru cei mai mari!

100 de jocuri pentru copii de luat si-n calatorii

snim1

Set de cartonaşe cu care copiii desenează, caută diferenţe, descoperă obiecte ascunse, se joacă şi învaţă. Cartonaşele se şterg uşor cu un material uscat şi pot fi folosite în mod repetat.

Setul conţine 50 de cartonaşe şi un marker.

Jocuri si ghicitori ilustrate

jac

Acest set de cartonaşe conţine peste 70 de jocuri care pun la încercare modul de gândire, spiritul de observaţie şi puterea de concentrare a copiilor cu vârsta de peste 7 ani. Cartonaşele se şterg uşor cu un material uscat şi pot fi folosite în mod repetat.
Setul conţine 50 de cartonaşe şi un marker.

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes