Măsuri de siguranţă pentru copii

 

• Îmi cunosc numele şi prenumele, cunosc numele părinţilor mei, adresa la care locuim şi numărul nostru de telefon.

• Ştiu când şi cum să folosesc numărul de telefon de urgenţă 112 şi că acest număr poate fi format gratuit de la orice telefon public.

• Nu îmi scriu niciodată numele pe haine, podoabe, şepci sau pe alte obiecte personale, în locuri vizibile.

• Le povestesc părinţilor despre lucrurile care mi se întâmplă şi care mă sperie, mă fac să mă simt stânjenit sau care mă întristează.

• Ştiu să fac diferenţa dintre un secret inofensiv şi unul periculos. Un secret inofensiv este amuzant, cum ar fi organizarea unei petreceri-surpriză. Un secret periculos nu trebui păstrat, iar a-l destăinui părinţilor nu mă transformă într-un pârâcios.

Necunoscuţii: Ştiu că un străin este o persoană pe care nu o cunosc prea bine. Chiar şi oamenii pe care îi recunosc – precum poştaşul sau vânzătorul de la chioşcul de ziare – sunt persoane necunoscute. Ştiu  că un necunoscut poate să arate bine sau să îmi cunoascå numele. Niciodată nu spun unor astfel de persoane cum mă cheamă sau unde locuiesc.

Reţeaua de prieteni: Folosesc „reţeaua de prieteni“ şi evit să mă plimb sau să mă joc singur afară sau în locuri publice.

Plimbările: atunci când sunt pe stradă, întotdeauna mă aflu pe trotuarul din partea stângă, pentru a vedea dacă o maşină opreşte lângă mine. Nu scurtez niciodată drumul prin locuri pustii, maidane sau parcări.

Strig NU!, Fug şi Povestesc: Şiu că ţipătul şi fuga sunt mai sigure decât încercarea de a mă ascunde undeva. Dacă mă abordează un necunoscut, ţip NU!, fug către un loc în care ştiu că se află adulţi pe care îi cunosc şi le povestesc ce mi s-a întâmplat.

Distanţa minimă: ştiu să păstrez o distanţă minimă (cam trei lungimi de braţ) de necunoscuţi şi de mâinile necunoscuţilor, chiar dacă aceştia par oameni de treabă. Ştiu să fug în direcţia opusă celei înspre care se îndreaptă maşina persoanei necunoscute.

Riposta: este bine să ţipi şi să ripostezi: orice metodă care îl poate determina pe necunoscut să îţi dea drumul este bună. Ţipătul este elementul esenţial. Pot striga „NU!“, „AJUTOR!“ sau „ARDE!“, pentru a atrage atenţia celor din jur.

Siguranţa la domiciliu: răspund la sonerie întrebând mai întâi „Cine este?“. Nu spun niciodatå că sunt singur acasă şi nu deschid niciodată uşa de la intrare atunci când chiar sunt singur, cu excepţia cazului în care părinţii mi-au spus din timp că trebuie să vină cineva şi că trebuie să îi deschid uşa. Atunci când sunt singur, întotdeauna vorbesc prin uşa închisă şi spun: „Părinţii mei sunt ocupaţi acum. O să le spun că aţi trecut pe aici“. Dacă persoana respectivă nu pleacă, ştiu că trebuie să sun la 112.

Siguranţa la telefon: Nu spun niciodată că sunt singur acasă dacă sună o persoană necunoscută. Las robotul să înregistreze mesajul sau spun „Mama şi tata nu pot răspunde acum. Pot să preiau eu mesajul?“ Dacă se aud zgomote ciudate sau persoana spune lucruri nepotrivite, închid imediat telefonul.

Siguranţa pe Internet: Nu destăinui niciodată numele meu de familie, adresa la care locuiesc sau numărul meu de telefon unei persoane întâlnite pe Internet. De asemenea, nu este bine să mă întâlnesc cu persoane cunoscute pe Internet, fără consimţământul şi supravegherea părinţilor.

http://www.childquest.org/Safety%20tips%20for%20KIDS.html

Voi lasa un comentariu, sau trackback de la site-ul dvs.

Lasă un comentariu

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes