Beneficiile plictiselii: pentru o joacă liberă, fără constrângeri

Părinţii care doresc să le dezvolte copiilor cunoştinţele, adaptabilitatea socială şi creativitatea trebuie să îi lase pe aceştia să experimenteze sentimentul de plictiseală. Acesta este sfatul specialiştilor în dezvoltarea infantilă care şi-ar dori ca micuţii să petreacă mai mult timp jucându-se fără un plan de joacă prestabilit şi mai puţin timp implicându-se în activităţi organizate (sau conectaţi la ecranul televizorului).

Cu toate acestea, ocaziile pentru instalarea „plictiselii creative“ sunt rare în zilele noastre. Părinţii nu suportă expresia „Mă plictisesc!“ şi îşi lasă copiii să frecventeze sălile de jocuri video, să privească filme de groază şi să bântuie prin mall-uri: orice activitate care să îi ţină ocupaţi pare bună.

Acest tip de distracţie îi face pe copii să îşi dorească să experimenteze stimuli în succesiuni şi mai rapide şi conţinând şi mai multă violenţă. Din fragedă pruncie ei sunt bombardaţi cu zgomote, stimuli agresivi şi cu recompense imediate – prin intermediul telefoanelor mobile de jucărie cu luminiţe şi muzică, al sistemelor DVD hi-tech auto – şi altele asemenea.

Ce s-a întâmplat cu răgazurile de linişte? Copiii de astăzi par programaţi să nu aibă parte de aşa ceva. Atunci când un părinte apasă pe butonul unei jucării electronice ca să îşi distreze copilul, acesta se bucură instantaneu, dar nu învaţă nimic despre capacitatea de a-şi rezolva singur plictisul.

Dacă este lăsat singur, copilul va trece de la plâns la explorarea propriilor mâini şi picioare. În scurtă vreme îşi va da singur seama cum se poate distra, învăţând în acelaşi timp o lecţie importantă şi anume că are capacitatea de a rezolva singur o problemă.

Experţii în dinamica infantilă se întreabă dacă nu cumva declanşarea deficitului de atenţie la copii, (precum şi a altor dizabilităţi comportamentale şi cognitive) nu este de fapt cauzată de faptul că aceştia dispun de abilităţi analitice şi teleologice inadecvate.

Plictiseala creativă
Plictiseala poate avea avantaje şi dezavantaje. În cazul din urmă, duce la irascibilitate şi la toane. În primul caz, însă, poate cataliza o benefică înclinaţie spre creativitate!

Prozatorul american F. Scott Fitzgerald spunea că plictiseala poate fi o cale către dezvoltarea creativităţii: „Plictisul nu este un scop, ci mai degrabă o fază timpurie a vieţii şi a artei. Trebuie să treci prin plictiseală ca printr-un filtru înainte ca produsul final să poată apărea“.

Mulţi inventatori vă vor spune că unele dintre cele mai strălucite idei le-au venit în timp ce se lăsau pradă plictiselii. Cercetătorii şi pedagogii sunt de părere că micuţii învaţă cel mai bine observând şi experimentând relaţia cauză-efect.

Oferindu-i copilului dumneavoastră o întrerupere a activităţilor pre-planificate şi a contactului cu „bonele electronice“ – îl puteţi condamna la plictiseală, cel puţin la început.

Experţii, însă, sunt de părere că atunci când nu sunt lăsaţi să facă altceva, copiii vor găsi singuri metode prin care să se distreze, chiar dacă este vorba de o simplă visare cu ochii deschişi. În cele din urmă, chiar despre aşa ceva este vorba: a-i lăsa pe copii să îşi folosească propria creativitate pentru a-şi umple timpul! Astfel, abilităţile lor mentale, emoţionale şi sociale vor avea parte de un antrenament substanţial.

Unde greşesc părinţii
„Părinţii se îngrijorează de plictiseala copiilor şi de aceea le programează viaţa, pentru a-i ţine în permanenţă ocupaţi“, spune Alvin Rosenfeld, psihiatru infantil şi coautor (împreună cu Nicole Wise) a lucrării „Copilul supraprogramat: Cum să evităm capcana excesului de grijă părintească“. „Orele goale îi învaţă pe copii cum să îşi administreze propria fericire“.
Întrebarea care se pune cel mai des este: ce are de făcut un părinte? Copiii au nevoie în dezvoltarea lor de adulţi care să înţeleagă relaţia dintre plictiseală şi creativitate şi care să fie apţi să pregătească mediul în care micuţii să-şi manifeste spiritul creativ şi în care să se joace. Foarte des suntem tentaţi să nu lăsăm copiilor noştri niciun pic de timp neocupat deoarece nu suntem siguri că ştim cum să ne descurcăm cu ei odată plictiseala instalată.
Părinţii pot optimiza beneficiile jocului nestructurat asigurându-se că locul de joacă nu este periculos şi înlăturând toate jucăriile electronice. De asemenea, ei pot pune la dispoziţia copilului materialele necesare (culori, plastilină etc.) şi chiar să ofere câteva sugestii, dacă acest lucru este necesar. Atât!
Copiii care se plictisesc într-un sens constructiv vor fi tentaţi să citească o carte, să coloreze şi… să creeze. Sau să vină acasă transpiraţi, după o partidă de fotbal cu copiii vecinilor. Cu toate acestea, copiii AU nevoie de îndrumarea părinţilor sau a altor adulţi dacă plictiseala lor trebuie să devină constructivă şi să ducă la manifestarea creativităţii.
Sharna Olfman, profesor asociat de psihologie la Point Park College avetrizează că, la început, copiii nu se vor plictisi stând cuminţi. Părinţii trebuie să se aştepte ca fraţii să înceapă să se hârjonească şi să devină irascibili.
„Ar fi mai uşor să le dai voie să se distreze cu un joc video“, explică Olfman. „Dar este cu mult mai bine să îţi laşi copiii să se plictisească pentru că, după o vreme, în chip aproape miraculos, ei vor găsi singuri ceva de făcut“.

Cum să administrăm plictiseala creativă
Beneficiile jocului nestructurat sunt considerabile iar părinţii ar face bine să provoace astfel de momente în mod regulat. Iată câteva sfaturi pentru început:

Limitaţi timpul de stat la televizor şi calculator

Aceasta este cea mai importantă recomandare, făcută de cei mai mulţi dintre experţi. Este probabil şi cel mai dificil lucru de pus în practică, de vreme ce atât copiii cât şi părinţii folosesc televizorul şi computerul pentru a se destinde.

Alegeţi cu grijă jucăriile

Favorizarea jocului nestructurat nu necesită investiţii majore în jucării noi. Sunt suficiente câteva rechizite, cărţi şi obiecte adunate din natură – toate acestea vă vor ţine copilul ocupat pentru destulă vreme. Pe cât posibil, trimiteţi-vă copilul să se joace afară. Aceasta îl va face să alerge mai mult, ceea ce îi va uşura şi somnul şi îi va menţine starea de sănătate.

Petreceţi timp privindu-vă copilul cum se joacă

Dacă vă priviţi copilul în timp ce se joacă, acesta se va simţi preţuit şi în siguranţă. Nu este necesar să vă alăturaţi, deşi aceasta este de asemenea o opţiune – cu condiţia să nu acaparaţi jocul copilului. Lăsaţi copilul să ia deciziile, controlaţi doar curgerea jocului şi împărţiţi rolurile.

Importanţa vizualizării

Imaginaţia este o armă importantă în lupta împortriva plictiselii. Încurajaţi-vă copiii să creeze imagini care să îi stimuleze. Rugaţi-i să vizualizeze mai întâi ce doresc să devină şi unde vor să ajungă şi veţi vedea cum nu după mult timp sentimentul plictiselii va începe să se retragă.

Secretul este să găsiţi un echilibru între îndrumarea părintească şi plictiseala copilului. Prea mult plictis este periculos iar prea multă supraveghere poate distruge plictiseala constructivă şi creativitatea pe care aceasta se presupune că o poate provoca.

Am observat de multe ori cum copiii sunt motivaţi de plictiseală, pentru că aceasta îi forţează să se bazeze pe propriile lor resurse, să îşi dezvolte imaginaţia şi să găsească noi posibilităţi de petrecere a timpului. Cineva a spus la un moment dat: „dacă necesitatea este mama inventivităţii, atunci plictiseala trebuie să fie tatăl…“.

 

de Varsha Morani

© Varsha Morani este psiholog clinician, profesor Reiki atestat şi trainer corporatist. De-a lungul vremii a colaborat cu diverse institute pedagogice, precum şi cu diferite centre de consiliere. Poate fi contactată la adresa varshamorani@gmail.com

 

Voi lasa un comentariu, sau trackback de la site-ul dvs.

Lasă un comentariu

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes